TRAGEDIA ŞI DRAMA OMULUI (POST)MODERN? *
* Ioan ENACHE, Cartea Întâi a Pocăinţei. IUDACAINUL,
Editura Studion, Bacău, 2018
Moto: „Dumnezeu care te-a creat fără tine, nu te va salva
fără tine”
Sfântul Augustin
Petre ISACHI
În această carte de excepţie –
unică prin problematică şi arta transfigurării, în peisajul liricii actuale -
poetul Ioan Enache configurează într-un limbaj sibilinic, specific, dramatic,
tragedia şi drama individului
contemporan – „iudacainul”, cum îl defineşte sarcastic autorul – ce pare să fi
uitat că toţi oamenii ţin de aceeaşi istorie a salvării: toţi au fost creaţi,
răscumpăraţi prin Iisus, toţi vor fi judecaţi definitiv la sfârşitul
veacurilor. Cele 60 de poeme ale volumului confirmă pocăinţa drept virtutea
supremă a creştinului parcă incapabil în contemporaneitatea imediată, de a-şi
mai recunoaşte păcatele şi de a se strădui să obţină iertarea lor.
Transfigurând simultan tragedia şi drama Iudacainului, poetul bacăuan
reiterează implicit păcatul originar născut din ascultare şarpelui care-i
convinge pe Adam şi pe ispititoarea Eva creaţi după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu cu sintagma: „veţi fi ca
Dumnezeu”!? Ispita este absolută şi potenţează căderea în păcat, încât în
„IUDOCANIA” suntem şi astăzi botezaţi cu „păcatul şi vina” percepute ca o
fatalitate. Şi astăzi ispăşim, (ne)vinovaţi păcatele părinţilor. Şi astăzi
roadele păcatelor săvârşite de noi, iudacanii, sunt dezbinarea, boala,
întristarea, suferinţa, robia, nenorocirea, ura, însingurarea şi înstrăinarea.
Şi astăzi, cum repeta Horaţiu, vina e urmată în deaproape de pedeapsă!