Tropăială centenară

Ştefan RADU

A trecut mai bine de jumătate din acest an al Centenarului Marii Uniri. Deocamdată contabilizăm simpozioanele, expoziţiile, lansările de carte şi festivalurile folclorice organizate în diverse colţuri de ţară, cu mijloace locale şi entuziasm provincial. Orice manifestare cu lustru intelectual – chit că e la a nu ştiu câta ediţie! – este pusă sub logo-ul aprobat de Guvern. Executivul abia către finalul lunii iulie a aprobat un buget consistent pentru finanţarea muzeelor, monumentelor, bibliotecilor şi a altor instituţii culturale. Nu ştim dacă pe lista bunăvoinţei ministeriale vor intra şi proiectele începute cu trei-patru ani în urmă, ivite din iniţiativa unor intelectuali ce au reuşit să convingă autorităţile judeţene sau comunale să contribuie cu ceva bani şi mult sprijin moral. Oricum, la finalizare, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale bifează la capitolul „realizări centenare” toate aceste manifestării locale. Exact cum fac românii când un sportiv, care ani de zile şi-a plătit din propriul buzunar echipamentul, antrenorii, tratamentele medicale şi deplasările la competiţii, iese campion: „Suntem mândri că am învins! Noi, românii, suntem cei mai buni!”...

UN DRAPEL TRICOLOR PE „ACOPERIŞUL LUMII”

Mihai Buznea

                                                                           Motto

                                                          „În viaţă, fiecare purtăm un steag

                                                         pe care e scris cu litere mari: EU”

                                                                       Garabet IBRĂILEANU

La poale de Ceahlău, sub umbrar des de cetini, mă-ntâlnesc cu Adrian Laza, nemţeanul care încă din adolescenţă şi-a pus în gând să cucerească înălţimile de necuprins, misterioase, ale lumii de lângă Cer. Acum, tocmai s-a întors dintr-o expediţie în Himalaia, supranumit „acoperişul lumii”. De astă-dată a escaladat masivul Makalu, unul dintre versanţii cei mai dificili şi periculoşi  de abordat şi tocmai de aceea  cel mai de temut pentru orice alpinist incurabil, cum se consideră, dar sprijinit de argumente imbatabile. A urca până la 8481 de metri, în condiţii de iarnă severă, neiertătoare şi plină de neprevăzut, e nu doar o performanţă, ci şi o aventură în toată puterea expresiei! Şi nu una oarecare! A arbora drapelul tricolor pe stânca-bornă a muntelui e o dovadă de românism adevărat. Asta o spun eu, reporterul. Temerarul a vorbit prin fapta sa. Fără a ştirbi nici măcar cu o fâlfâire de drapel meritele celui care a înfrânt dificultăţile, pentru a împlini un gest cu valoare de simbol.