Mihai Buznea
Motto
„În viaţă, fiecare purtăm un steag
pe care e scris cu litere mari: EU”
Garabet IBRĂILEANU
La poale de Ceahlău, sub umbrar des de cetini, mă-ntâlnesc cu Adrian
Laza, nemţeanul care încă din adolescenţă şi-a pus în gând să cucerească
înălţimile de necuprins, misterioase, ale lumii de lângă Cer. Acum, tocmai s-a
întors dintr-o expediţie în Himalaia, supranumit „acoperişul lumii”. De
astă-dată a escaladat masivul Makalu, unul dintre versanţii cei mai dificili şi
periculoşi de abordat şi tocmai de
aceea cel mai de temut pentru orice
alpinist incurabil, cum se consideră, dar sprijinit de argumente imbatabile. A
urca până la 8481 de metri, în condiţii de iarnă severă, neiertătoare şi plină
de neprevăzut, e nu doar o performanţă, ci şi o aventură în toată puterea
expresiei! Şi nu una oarecare! A arbora drapelul tricolor pe stânca-bornă a
muntelui e o dovadă de românism adevărat. Asta o spun eu, reporterul. Temerarul
a vorbit prin fapta sa. Fără a ştirbi nici măcar cu o fâlfâire de drapel
meritele celui care a înfrânt dificultăţile, pentru a împlini un gest cu
valoare de simbol.
Acolo unde se
avântă vulturii
Am cu mine o carte scrisă pentru oameni curajoşi de un celebru autor
englez. Titlul? „Unde se avântă vulturii”. Carte în care este surprinsă una din
multele epopei eroice ale ultimului (sper să fi fost ultimul) război mondial.
I-o arăt temerarului meu abia reântors dintr-o expediţie pe care, mi-o permit
să o spun, o consider a fi, la rândul ei, epică. Pentru că nu e la îndemâna
oricui să urci, pas cu pas, optmiipatrusuteoptzecişiunu de metri în ţinuturile
de necuprins ale Himalaiei. Spre a ajunge acolo unde se avântă numai vulturii.
Adrian Laza este, însă, rezervat în a-şi evalua şi cataloga performanţa,
propriile fapte-aventuri pe frontul confruntării cu sine însuşi. Deşi are
o alură atletică, nu se poate compara
cu ceea ce am putea numi un uriaş care
să-i permită a se lua la trântă cu
orice şi cu oricine. Dar voinţa, dorinţa şi încrederea sunt calităţile care îi
susţin fapta. El gândeşte, îşi propune şi acţionează conform uneia dintre
cugetările ilustrului istoric şi patriot Nicolae Iorga: „Nu zi niciodată nu se
poate, ci începe cu să vedem”.
Doi munţi la
margini de antipozi uniţi de acelaşi tricolor
Acum, în acest sfârşit frumos de
primăvară al anului Centenar de întregire românească, Muntele Aristocrat care
este Ceahlăul stă alături de Muntele Dominator, care este Himalaia, într-un
dialog la distanţă despre puterea pilduitoare a sentimentului şi gestului
patriotic. Pentru că tricolorul este, pe vârful Makalu, mesagerul unei întregi
naţiuni. Pus acolo, la capăt de lume şi început de ceruri, de două mâini
româneşti, cele ale pietreanului Andrei Laza, ambasadorul nostru onorific fără
împuternicire diplomatică oficială, dar însărcinat şi onorat cu această nobilă
misiune de înseşi faptele lui.
Dar cine este el, şi care-i sunt faptele?
Un crez: ai
câştigat, continuă! Ai pierdut, continuă!
Până acum a avut parte doar de victorii. Fiindcă a ştiut să-şi arbitreze
competiţiile. Are 55 de ani, este din
Piatra Neamţ, aşadar om al muntelui căruia i s-a consacrat şi prin profesia de
inginer silvic. Căsătorit. Dublă rezidenţă – în ţară şi în Canada. Acasă vine pentru
a-şi pregăti expediţiile, după care revine spre a se odihni pentru următoarea.
Deţinător al unui palmares ce pare imposibil la prima vedere: cu ascensiuni în România încă din anii liceului, continuate cu cele din
perioada studenţiei, Au urmat
adevăratele probe de anduranţă între
2000 şi 2012 cu escaladări în
Munţii Stâncoşi: pe Muntelet Baker la altitudinea de 3286 m, urcând treptat la
3429 m în Munţii Hood, la 4392 m în
Munţii Rainier. Urmate de traversarea, de unul singur, a Munţilor Stâncoşi cu o
lungime de 182 km, într-o adevărată aventură insolită ce a durat 6 zile. Un an
mai târziu, în 2013, a abordat Muntelet
Blanc – 4810 m, Monte Rosa – 4634 m, Mera Peak – 6476 m, Island Peak - 6189 m (în Nepal). În 2014 a urcat pe
Muntele Hood – 3429 m, şi pe Muntelet Rainier – 4392 m, ambii din Staele Unite
ale Americii. Au urmat, în 2015 - Muntelet Blanc – 4810 m, din Franţa, în 2016
- Cho Oyu – 8201 m, din Tibet, în 2017 - Lobuche – 6119 m, din Nepal, Everest -
până la South Peak - 8700 m, şi Elbrus
- 5642 m, din Russia. Anul acesta, în numai cinci luni de zile, a
atacat şi îngenuncheat - Aconcagua 6962 m, din Argentina, şi Makalu – 8481 m, în Nepal, şi pe al cărui
vârf flutură acum tricolorul românesc. Îmi mai spune: a fost o
expediţie-ascensiune doar cu mine însumi,
fără acompaniament românesc,
însoţit numai de şerpaşi şi de porteri nepalezi.
Dar atracţia pentru masivii muntoşi ai lumii nu se opreşte aici. Anul
viitor mi-l propun să fie la fel de bogat. Încă de acum pregătesc expediţiile
cu ascensiuni în Muntii Cordilieri din
Chile, în luna Februarie, apoi în Himlung – 7129 m, Everest - 8848 m, Lhotse
8516 m, toţi din Nepal, în lunile Aprilie şi Mai.
În toate aceste locuri, fiţi
convinşi, va flutura şi tricolorul românesc. Fixat în granitul stâncilor
încărcate de gheaţă de aceleaşi mâini ale conaţionalului nostru Adrian Laza.
După un asemenea palmares ce ne lasă pur şi simplu fără cuvinte, mie – ca
reporter, nu-mi mai rămâne decât să mă-ntreb şi să întreb: dar pe-acasă când
mai stai, omule?!
Viaţa la mare înălţime
Ştim că nu întotdeauna cuvintele pot exprima cu suficientă claritate
faptele şi sentimentele noastre. Ştiu, însă, că viaţa lui Adrian Laza este
înveşmântată în faldurile tricolorului care flutură pe cele mai înalte culmi
muntoase ale lumii, pe unde crestele se-mpreună cu cerul în acele lumi astrale
în care stăpânii absoluţi sunt vulturii şi condorii. Şi oamenii curajoşi. Aşa
cum ne îndemna, cândva, pe noi toţi locuitorii Terrei, pastorul-simbol Martin
Luther King: “Dacă nu poţi zbura, fugi. Dacă nu poţi fugi, mergi. Dacă nu poţi
merge, târăşte-te. Orice ai face, trebuie să mergi înainte”. Iată că Adrian
Laza este hotărât să meargă înainte, cu tricolorul în rucsac pregătit să-l
arboreze la capătul fiecărei ascensiuni ca semn al trecerii pe acolo a unui
român. Spre a-l vedea toţi cei care îi iau urma. Pentru că Centenarul 100
continuă şi după acest prag aniversar.
…Închei acest popas sub corola bătrânului Ceahlău cu
mărturisirea eroului meu de reportaj: “Sunt unele lucruri pentru care oamenii
nu sunt făcuţi. Iar eu… o să mor neştiutor. N-am cum să ştiu ce e viaţa”. Da,
probabil că Adrian Laza încă nu şi-a aflat un răspuns care să-l satisfacă
despre ce este viaţa. Şi-l caută necontenit nu doar în jurul său, ci peste tot
acolo unde l-ar putea găsi. În înălţimile lumii.
