marți, 14 august 2018

UN DRAPEL TRICOLOR PE „ACOPERIŞUL LUMII”


Mihai Buznea

                                                                           Motto
                                                          „În viaţă, fiecare purtăm un steag
                                                         pe care e scris cu litere mari: EU”
                                                                       Garabet IBRĂILEANU

La poale de Ceahlău, sub umbrar des de cetini, mă-ntâlnesc cu Adrian Laza, nemţeanul care încă din adolescenţă şi-a pus în gând să cucerească înălţimile de necuprins, misterioase, ale lumii de lângă Cer. Acum, tocmai s-a întors dintr-o expediţie în Himalaia, supranumit „acoperişul lumii”. De astă-dată a escaladat masivul Makalu, unul dintre versanţii cei mai dificili şi periculoşi  de abordat şi tocmai de aceea  cel mai de temut pentru orice alpinist incurabil, cum se consideră, dar sprijinit de argumente imbatabile. A urca până la 8481 de metri, în condiţii de iarnă severă, neiertătoare şi plină de neprevăzut, e nu doar o performanţă, ci şi o aventură în toată puterea expresiei! Şi nu una oarecare! A arbora drapelul tricolor pe stânca-bornă a muntelui e o dovadă de românism adevărat. Asta o spun eu, reporterul. Temerarul a vorbit prin fapta sa. Fără a ştirbi nici măcar cu o fâlfâire de drapel meritele celui care a înfrânt dificultăţile, pentru a împlini un gest cu valoare de simbol.

Acolo unde se avântă vulturii

Am cu mine o carte scrisă pentru oameni curajoşi de un celebru autor englez. Titlul? „Unde se avântă vulturii”. Carte în care este surprinsă una din multele epopei eroice ale ultimului (sper să fi fost ultimul) război mondial. I-o arăt temerarului meu abia reântors dintr-o expediţie pe care, mi-o permit să o spun, o consider a fi, la rândul ei, epică. Pentru că nu e la îndemâna oricui să urci, pas cu pas, optmiipatrusuteoptzecişiunu de metri în ţinuturile de necuprins ale Himalaiei. Spre a ajunge acolo unde se avântă numai  vulturii.  Adrian Laza este, însă, rezervat în a-şi evalua şi cataloga performanţa, propriile fapte-aventuri pe frontul confruntării cu sine însuşi. Deşi are o  alură atletică, nu se poate compara cu  ceea ce am putea numi un uriaş care să-i  permită a se lua la trântă cu orice şi cu oricine. Dar voinţa, dorinţa şi încrederea sunt calităţile care îi susţin fapta. El gândeşte, îşi propune şi acţionează conform uneia dintre cugetările ilustrului istoric şi patriot Nicolae Iorga: „Nu zi niciodată nu se poate, ci începe cu să vedem”.

Doi munţi la margini de antipozi uniţi de acelaşi tricolor

Acum, în acest sfârşit frumos  de primăvară al anului Centenar de întregire românească, Muntele Aristocrat care este Ceahlăul stă alături de Muntele Dominator, care este Himalaia, într-un dialog la distanţă despre puterea pilduitoare a sentimentului şi gestului patriotic. Pentru că tricolorul este, pe vârful Makalu, mesagerul unei întregi naţiuni. Pus acolo, la capăt de lume şi început de ceruri, de două mâini româneşti, cele ale pietreanului Andrei Laza, ambasadorul nostru onorific fără împuternicire diplomatică oficială, dar însărcinat şi onorat cu această nobilă misiune de înseşi faptele lui.
Dar cine este el, şi care-i sunt faptele?

Un crez: ai câştigat, continuă! Ai pierdut, continuă!

Până acum a avut parte doar de victorii. Fiindcă a ştiut să-şi arbitreze competiţiile.  Are 55 de ani, este din Piatra Neamţ, aşadar om al muntelui căruia i s-a consacrat şi prin profesia de inginer silvic. Căsătorit. Dublă rezidenţă – în ţară şi în Canada. Acasă vine pentru a-şi pregăti expediţiile, după care revine spre a se odihni pentru următoarea. Deţinător al unui palmares ce pare imposibil la prima vedere: cu ascensiuni în România încă din anii liceului, continuate cu cele din perioada studenţiei,  Au urmat adevăratele probe de anduranţă între  2000 şi 2012  cu escaladări în Munţii Stâncoşi: pe Muntelet Baker la altitudinea de 3286 m, urcând treptat la 3429 m în Munţii Hood,  la 4392 m în Munţii Rainier. Urmate de traversarea, de unul singur, a Munţilor Stâncoşi cu o lungime de 182 km, într-o adevărată aventură insolită ce a durat 6 zile. Un an mai târziu, în 2013, a abordat  Muntelet Blanc – 4810 m, Monte Rosa – 4634 m, Mera Peak – 6476 m, Island Peak -  6189 m (în Nepal). În 2014 a urcat pe  Muntele Hood – 3429 m, şi pe Muntelet Rainier – 4392 m, ambii din Staele Unite ale Americii. Au urmat, în 2015 - Muntelet Blanc – 4810 m, din Franţa, în 2016 - Cho Oyu – 8201 m, din Tibet, în 2017 - Lobuche – 6119 m, din Nepal, Everest - până la South Peak -  8700 m, şi Elbrus -  5642 m, din Russia. Anul  acesta, în numai cinci luni de zile, a atacat şi îngenuncheat - Aconcagua 6962 m, din Argentina,  şi Makalu – 8481 m, în Nepal, şi pe al cărui vârf flutură acum tricolorul românesc. Îmi mai spune: a fost o expediţie-ascensiune doar cu mine însumi,  fără acompaniament românesc,  însoţit numai de şerpaşi şi de porteri nepalezi.
Dar atracţia pentru masivii muntoşi ai lumii nu se opreşte aici. Anul viitor mi-l propun să fie la fel de bogat. Încă de acum pregătesc expediţiile cu ascensiuni în  Muntii Cordilieri din Chile, în luna Februarie, apoi în Himlung – 7129 m, Everest - 8848 m, Lhotse 8516 m, toţi din Nepal, în lunile Aprilie şi Mai.
 În toate aceste locuri, fiţi convinşi, va flutura şi tricolorul românesc. Fixat în granitul stâncilor încărcate de gheaţă de aceleaşi mâini ale conaţionalului nostru Adrian Laza.
După un asemenea palmares ce ne lasă pur şi simplu fără cuvinte, mie – ca reporter, nu-mi mai rămâne decât să mă-ntreb şi să întreb: dar pe-acasă când mai stai, omule?!

Viaţa la mare înălţime

Ştim că nu întotdeauna cuvintele pot exprima cu suficientă claritate faptele şi sentimentele noastre. Ştiu, însă, că viaţa lui Adrian Laza este înveşmântată în faldurile tricolorului care flutură pe cele mai înalte culmi muntoase ale lumii, pe unde crestele se-mpreună cu cerul în acele lumi astrale în care stăpânii absoluţi sunt vulturii şi condorii. Şi oamenii curajoşi. Aşa cum ne îndemna, cândva, pe noi toţi locuitorii Terrei, pastorul-simbol Martin Luther King: “Dacă nu poţi zbura, fugi. Dacă nu poţi fugi, mergi. Dacă nu poţi merge, târăşte-te. Orice ai face, trebuie să mergi înainte”. Iată că Adrian Laza este hotărât să meargă înainte, cu tricolorul în rucsac pregătit să-l arboreze la capătul fiecărei ascensiuni ca semn al trecerii pe acolo a unui român. Spre a-l vedea toţi cei care îi iau urma. Pentru că Centenarul 100 continuă şi după acest prag aniversar.
…Închei acest popas sub corola bătrânului Ceahlău cu mărturisirea eroului meu de reportaj: “Sunt unele lucruri pentru care oamenii nu sunt făcuţi. Iar eu… o să mor neştiutor. N-am cum să ştiu ce e viaţa”. Da, probabil că Adrian Laza încă nu şi-a aflat un răspuns care să-l satisfacă despre ce este viaţa. Şi-l caută necontenit nu doar în jurul său, ci peste tot acolo unde l-ar putea găsi. În înălţimile lumii.

Ştefan OLTEANU (U.Z.P.)

Remember Nadia Comăneci – 60

Lacrimi şi aur, la Phenian


Startul în sezonul competiţional 1974 a fost neobişnuit de tardiv: trecuseră cinci luni fără nici un concurs! Nadia, Teodora, Georgeta şi celelalte colege ale lor intră în atmosfera de concurs abia pe 9 iunie¸ cu prilejul «Triunghiularului» Liceul de gimnastică - Denver Colorado (S.U.A.) şi o mai veche cunoştinţă, echipa poloneză W. K .S. «Zawisza» Bydgoszcz. Oneştencele au câştigat confortabil: 1. L.G. Oneşti 184,85 p; 2. Denver Colorado 181, 10 p; 3, W.K.S. «Zawisza» 155,75 p. Nadia Comăneci s-a clasat prima la individual compus, cu 37,50 p, urmată de Debbie Hill (Denver) 37,30 p şi Luminiţa Milea, cu 36,80 p, Nadia câştigând, de asemenea, la sărituri, paralele şi sol. Pe podium au mai urcat Georgeta Gabor, Teodora Ungureanu, Iuliana Marcu, Luminiţa Milea şi Mariana Cojanu. In faţa echipei antrenate de soţii Karolyi stătea acum cel mai mare obiectiv al anului 1974: cea de-a treia ediţie a «Cupei Prietenia». Intensitatea antrenamentelor a urcat din nou în graficul ţinut cu grijă de soţii Karolyi.

(Citiţi articolul integral!)

Carmen MIHALACHE

Un reporter care respectă
blazonul profesiei

Am avut câteva zile plăcute în care m-am plimbat cu domnul Neagu Udroiu prin toată lumea. Cunoscutul ziarist a fost un adevărat globe-trotteur, care a ajuns în multe locuri de pe mapamond, în câteva continente, ţări, capitale, unde a întâlnit mari personalităţi ale vieţii social-politice sau culturale. Şi ca ambasador, în Finlanda şi Estonia, a avut experienţe diverse şi interesante, pe care le-a povestit în multe pagini inspirate. Desigur, plimbarea mea a fost una în imaginaţie, intermediată de scrisul domniei sale, viu, atractiv, nuanţat, din volumul al doilea al lucrării „Jurnalismul -Studenţie fără frontiere”.

(Citiţi articolul integral!)