marți, 30 ianuarie 2018

Conducerea UZPR Bacău s-a întâlnit cu autoritățile


„Nu mai putem trata marile probleme în stil provincial, doar cu prezenţe ori reprezentări din Capitală. Am explicat autorităţilor şi personalităţilor locale faptul că UZPR Bacău vizează o mai mare implicare a judeţului prin voci clare din Bacău în toate dezbaterile la probleme având impact naţional ori, de ce nu, chiar internaţional.”
Cornel Cepariu
preşedintele UZPR Bacău

Întâlnire cu dl Sorin Braşoveanu, preşedintele C. J. Bacău
Filiala Bacău a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR), înfiinţată în noiembrie 2017, a început anul în forţă. Aşa cum şi-a propus, consiliul director (format din Cornel Cepariu, preşedintele UZPR Bacău, Leonard Popa, vicepreşedinte, Ştefan Radu, secretar general, Mihai Buznea, Aurelian Chiscop şi Silvia Pătrăşcanu, membri) a contactat autorităţile judeţene şi locale pentru a-şi prezenta obiectivele şi a discuta despre posibile proiecte comune.
Primii oficiali cu care s-au întâlnit ziariştii băcăuani au fost Sorin Braşoveanu, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ), Maricica Luminiţa Coşa, prefectul judeţului, Valentin Ivancea, subprefect, şi Cosmin Necula, primarul municipiului Bacău.
Discuţiile purtate au vizat posibilitatea înfiinţării unui post de radio al Bacăului, care să interacţioneze şi să folosească comunităţii, a unei publicaţii a UZPR, pentru care se va depune un proiect, precum şi apariţia unui volum dedicat Centenarului Marii Uniri, ce ar urma să apară sub îngrijirirea organizaţiei jurnaliştilor băcăuani.
S-au mai făcut referiri la implicarea Filialei UZPR în diverse activităţi culturale desfăşurate sub egida celor trei instituţii administrative, dar şi la unele probleme pe care comunitatea le semnalează, cum ar fi lipsa trotuarelor din cartierele Bacăului şi situaţia zonelor pietonale impracticabile sau inexistente în mediul rural, ceea ce favorizează producerea de accidente.
Oficialii au ascultat propunerile cu mare interes şi au manifestat deschidere faţă de posibilitatea colaborării cu UZPR, organizaţie care îşi doreşte să devină un liant între autorităţi şi cetăţeni. „Au fost dialoguri ce au punctat, direct şi sincer cred eu, câteva din «ingredientele» de aplicat pe termene scurt şi mediu vizând a da consistenţă tonică demersurilor manageriate de UZPR Bacău, formă organizatorică ce se constituie într-o premieră pentru această zonă”, a declarat Cornel Cepariu.
Oficialilor le-a fost prezentat şi „Almanahul 2018” al Filialei Bacău, care cuprinde reportaje, analize socio-economice, eseuri, povestiri şi poezii, caricaturi şi fotografii şi este singura iniţiativă de acest fel din ţară.
Silvia PĂTRĂŞCANU
(articol publicat în cotidianul "Deşteptarea",
marţi, 30 ianuarie 2018)

luni, 29 ianuarie 2018

Întâlnire la Prefectura Bacău


Luni, 22 ianuarie, a.c., conducerea UZPR- Filiala Bacău şi-a continuat întâlnirile oficiale cu personalităţile politice ale judeţului. Timp de o oră, în biroul dnei. prefect Maricica Luminiţa Coşa, jurnaliştii băcăuani au prezentat câteva probleme cu care se confruntă comunitatea locală (ex. lipsa  trotuarelor din cartierele limitrofe ale oraşului şi  situaţia zonelor pietonale devenite impracticabile în mediul rural, pe toată durata iernii- ceea ce favorizează producerea de accidente rutiere), dar şi obiectivele care stau în atenţia filialei, în perioada următoare (implicarea în realizarea unor programe culturale cu impact social, înfiinţarea unui post de radio şi editarea unei publicaţii proprii tipărite). Mitingul, la care a participat şi dl. subprefect Valentin Ivancea,  a reiterat ideea unei colaborări instituţionale între Uniunea Ziariştilor Profesionişti Băcăuani şi toţi factorii de răspundere locali, având ca unic scop susţinerea intereselor comunitare. (P. ADI)

vineri, 19 ianuarie 2018

Avem o poveste?


Co-Catedrala Sf. Ioan – Valletta, Malta
 • Trăim într-o lume modernă,
în continuă mişcare,
grăbită să „prindă” viitorul,
dar uitând să contemple trecutul... •

„Nu ştiu ce înseamnă «festival pur», dar, dacă ne uităm la cum arată un festival Dickens sau Dali sau mai ştiu eu care în străinătate, vom vedea că ele se deschid tot mai mult spre spectacol, spre divertisment, spre aşteptările comunităţilor respective. Nu putem rămâne încremeniţi într-o înţelegere îngustă a conceptului de «cultură»” – afirma Adrian Jicu, directorul Bibliotecii Judeţene Bacău, într-un interviu publicat în ziarul local în 15 septembrie 2017. El se referea la „ingredientele” ce ar trebui să dea „gust” şi culoare unui eveniment precum Festivalul Naţional „George Bacovia”. Şi cu alte prilejuri am spus că nu există „atracţie turistică şi culturală” fără o poveste. Într-o lume modernă, în continuă mişcare, grăbită să „prindă” viitorul, dar uitând să contemple trecutul, publicul – chiar şi cel bine informat – caută legenda, misterul, ritualul, adică povestea. Despre Festivalul Dickens de la Rochester (http://www.rochesterdickensfestival.org.uk) am scris în urmă cu câţiva ani. Pentru respectiva comunitate, este un real succes economic, turistic şi cultural. În prim-plan nu sunt simpozioanele şi comunicările ştiinţifice (există şi asemenea evenimente „cu ştaif”). Accentul se pune pe reînvierea unei epoci. Toată lumea participă: primarul este în fruntea defilării personajelor lui Dickens, localnicii sunt costumaţi după moda epocii victoriene, trupele de amatori pun în scenă texte dickensiene, până şi poliţia locală îşi schimbă uniformele pentru două – trei zile. În stradă, în şcoli, în instituţiile de cultură se retrăieşte povestea lui Dickens.
Şi nu e caz unic. Oriunde ai merge în lumea asta, ţi se vor „vinde” poveşti. În Corfu, la Paleokastritsa este una dintre cele mai frumoase plaje din Europa. Însă pe lângă soare şi nisip aici avem legenda erotică despre Odiseu şi Nausica, fiica regelui Alcinous. Ca să faci insolaţie este de-ajuns să mergi la Mamaia. Dacă vrei să calci pe urmele unui erou mitic şi să te adăposteşti în grota unde Odiseu – în drumul său către Ithaca – a scăpat, după naufragiu, înotând două zile şi două nopţi, atunci mergi la Paleokastritsa. Localnicii îţi vor arăta, cu insistenţă, în larg, o stâncă de o formă indecisă care ar fi nava lui Ulise împietrită de către Poseidon...
În Malta, nu doar arhitectura impunătoare şi comorile incalculabile din Co-Catedrala Sf. Ioan din Valletta impresionează sutele de turişti care o vizitează zilnic. Înăuntru ţi se povesteşte despre „barbarii” lui Napoleon care au topit odoarele bisericeşti pentru a-i plăti pe mercenari. Ţi se arată grilajele negre ale criptelor şi ţi se spune că sunt din aur masiv. Au fost acoperite cu vopsea pentru a fi salvate tâlharii francezi. Lângă altar este o mică uşă încuiată. Cheia este doar la Marele Maestru al Ordinului Ioaniţilor şi nimeni nu ştie ce este în acea încăpere. Frumoase legende!
În Funchal, capitala Madeirei, puţini ar fi turiştii care ar urca pantele abrupte către Igreja Inglesa (Biserica Engleză). Chiar dacă are o arhitectură ciudată, ce aduce cu o casa de cultură (la 1800, în Portugalia, exista o lege care interzicea protestanţilor să construiasă locuri de adunare asemănătoare bisericilor), această construcţie atrage prin legendele care sunt legate de ea. Se spune că la temelia ei se află moneda plătită de Napoleon, în drumul său către exilul din insula Sf. Elena, pentru un butoi cu vin de Madeira. De asemenea, localnicii îţi vor demonstra, la faţa locului, că biserica arată aşa pătrăţoasă pentru că Henry Veitch, consulul englez care a ctitorit lăcaşul, era Mare Maestru francmason şi a ridicat, de fapt, un templu după toate regulile lui Hiram. Coloanele de la intrare – Jachin şi Boaz – marchează (cum se cuvine!) intrarea în marea sală circulară unde străjuieşte ochiul atotvăzător. Am vizitat biserica singur, după ce-am primit cheile de la o bătrânică preocupată de nişte tufe de trandafiri. Înăuntru, fără mare greutate, descoperi simbolistica masonică şi povestea pare să devină realitate.
Suntem în Anul Centenarului. Trăim în Bacăul care a fost centru rezistenţei militare româneşti în Primul Război Mondial. Noi ce poveste suntem pregătiţi să spunem?
Ştefan Radu

(Articol pregătit pentru Revista "Ateneu")

luni, 15 ianuarie 2018

Almanahul Uniunii Ziariştilor Profesionişti – Filiala Bacău


nr. 1, 2018

Chiar dacă Filiala Bacău a U.Z.P. a primit „botezul” abia în ultimul trimestru al lui 2017, iată că membrii ei s-au mobilizat şi au reuşit să realizeze „Almanahul 2018” într-un timp record. Meritul aparţine, în primul rând, lui Leonard Popa, cel care a selectat şi corectat materiale primite de la colegii jurnalişti. Tot el a urmărit tehnoredactarea şi tipărirea lucrării aşa încât, în primele zile ale lui ianuarie cititorii să se bucure de „Almanah”. Merită toate laudele Editura Smart Academic (director: Răzvan Pesa-Moza), tehnoredactorul Adrian Amalanci şi responsabilul cu ilustraţia, cunoscutul fotoreporter Ioan Bîşcă. De asemenea, caricaturile aparţin lui Victor Eugen Mihai (VEM).
În cele 172 de pagini, semnează reportaje, analize socio-economice, traduceri, comentarii şi eseuri Lialiana Adochiţei, Roxana Neagu-Cerghici, Ioan Bîşcă, Cornel Cepariu (un incitant reportaj: „Pe drumul podgoriilor – soare condensat în bobiţe de strugure, licorii divine, legende, pasiune şi muncă”), Silvia Pătrăşcanu, Ovidiu Pauliuc, Danuţ Dudu (cu o sinteză a evenimentelor economice din 2017 şi cu descifrarea tendinţelor pentru 2018), Dana Munteanu, Florin Crăciun, Mihai Buznea (în dublă iposază: reporter şi prozator), Romulus C. Busnea, Marius Manta, Mihaela Băbuşanu (cu un interesant grupaj de poezii), Leonard Popa (nu rataţi cele câteva „Pagini la întâmplare dintr-un jurnal cipriot”), Eugen Verman (proză scurtă), Dan Sion şi Ştefan Radu. Nu lipsesc horoscopul, anecdotele sau sfaturile pentru pescari. Foarte utile sunt mini-dicţionarul ziariştilor locali membri ai U.Z.P.R. şi calendarul aniversărilor culturale pentru 2018.
„Almanahul 2018” al U.Z.P. – Filiala Bacău este o frumoasă realizare a jurnaliştilor băcăuani, mai ales că este singura iniţiativă de acest fel din ţară. Un bun început care anunţă şi alte inţiative culturale în acest an. (Şt.R.)

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Mihai Buznea – "Instant story”


Nu mai „iei ziarul”! Sau, mă rog, rar... Deschizi televizorul, care funcţionează sub forma unui background cu chef de ceartă. Auzi prea bine ce ţi se transmite – şi prima dată, şi a doua oară, ba chiar pentru o a treia oară, după un calup publicitar, când ţi se oferă re-înveşmântată aceeaşi informaţie. Ce vine pe surse, un oarecum mai elegant pentru realizatorii emisiunii de a se scuza în cazul în care... Şi ajungem în ciudatul punct când realizăm că totul e ultimativ, plin de importanţă, deşi... paradoxal ipotetic! Iar ţara se face, se desface după legile competiţiei ce domnesc întru totul. Şi da, ştirea trebuie să te subjuge, să te uluiască. Nu mai e timp pentru nuanţe, de interpretări; comentariile politice, economice etc. echivalează cu un lux. Şi cam totul se întâmplă în Bucureşti ori în „oraşul ăsta mare Romania”, după cum am auzit pe cineva exprimându-se fatal.
Evident că în toată această odioasă degringoladă, statutul jurnalistului de calitate e din ce în ce mai subminat. Câţi vor mai fi astăzi interesaţi să teoretizeze asupra ideii de „jurnalism narativ”? Câţi mai au priceperea să prezinte un subiect în termenii adecvaţi, folosind o limbă normată, eventual textele să aibă note distincte... Raportându-l la domeniul presei, rolul condeierului rămâne pe mai departe acela de a ieşi în lume, de a-şi căuta subiectele, de a incrimina impostura, de a aduce în prim plan ceea ce alţii vor să facă uitat. Publicistica trebuie să se lase circumscrisă de valori etice. Lumea în care trăim nu poate rămâne un simplu melanj haotic.
Ei bine, un apetit deosebit pentru faptul de viaţă dar mai ales un „chef de a pune lucrurile la punct” îl demonstrează noul volum al lui Mihai Buznea – „Instant stroy”, publicat spre finele lui 2017 la Editura „Ateneul scriitorilor”. Gazetar cu state vechi, autorul ne încredinţează fast enough câteva texte undeva la graniţa dintre moment - schiţă – poveste. Aflate între un comic sănătos şi satiră virulentă, „împricinaţii” lui Mihai Buznea au câte ceva din Miticii lui Caragiale. Să nu uităm însă că, privită de un ochi priceput, lumea caragialiană e uneori mai aproape de grotesc ori tragic. La fel, schiţele însufleţite ale autorului par a fi în mod absurd în căutarea unei identităţi cu neputinţă de recuperat. Posturile în care unele din personaje se află sunt nefireşti, frizează chiar neverosimilul (de văzut „Casa”!). Dar toate acestea se petrec din voia autorului, care ne încredinţează din off că toate subiectele au avut drept punct de plecare realitatea şi că, la urma urmelor, aşa cum zicea şi Sara Parriott – „ziaristica e literatură pe colţul mesei”.
Cartea e compartimentată de-a lungul a două capitole „Miere şi fiere”, „Viaţa ca o tragicomedie” – ce închid douăzeci şi patru de povestiri. Să ne înţelegem, nu vorbim despre arhitecturi ample, dostoievskiene, însă faptul de viaţă surprins, ce este acompaniat de o exprimare când lapidară, când „izvorând” dinspre toate registrele limbii, fac deopotrivă deliciul (atât cât este!) textelor! Acestea cuprind şarje în timp şi dincolo de acesta – cine pricepe, înţelege că râsul este sănătos dar şi... periculos! Mihai Buznea aşază în balanţă candoarea dragostei de altădată cu manelele literaturizate ale contemporaneităţii („Suge-o Ramona!”), coboară într-o frivolitate excesivă odată cu („Măciuca”), pentru a reveni cu nostalgie, în parte disimulată, când vine vorba de Cetatea Branului ori de chipurile aşezate-n arhetip ale unor ciobani. Dar fiecare poveste îşi are rostul ei. De fapt, această suită „bine-temperată” a grozăviilor comediei umane sunt note în marginalul unei profesii de credinţă. Cu siguranţă, rămâne de subliniat la final plăcerea (şi priceperea) confesiunii, precum şi o anume acuitate faţă de ceea ce încă mai poate fi salvat. Deşi scrisă cumva în răspăr, urmând principiului lui Baltasar Gracian, aceste pagini de literatură-pe-repede-înainte au misiunea de a prilejui o reîntâlnire cu firescul, de a scoate oraşul, dimpreună cu preţioasele-i marionete, de sub imaginea răvăşitoare a unui veşnic garaj apocaliptic.
Marius Manta

vineri, 12 ianuarie 2018

Atleta ANDREEA PANŢUROIU – “Sportiva Anului 2017” în judeţul Bacău


„A fost ultimul an în care am concurat
pentru CSM Oneşti şi Bacău…”

  Am realizat cu Andreea Panţuroiu, speranţa noastră "triplusaltistă" la Olimpiadele ce vor urma, un interviu care tindea să devină (ori aşa credeam) tradiţional. În 2016 şi 2017, atleta argeşeană, legitimată la CSM Oneşti, a fost desemnată (justificat) de către DJTS, „Sportiva Anului” în judeţul Bacău... Dincolo de realizările sale în 2017 („aur” european U23), am descoperit, însă, o campioană aflată pe picior de plecare, către un club care ştie să-şi motiveze sportivii... E şi un semn că Bacăul nu a învăţat, încă, să-şi preţuiască valorile.
Leonard POPA

__________________________________

-Felicitări, Andreea! Iarăşi, ne întâlnim cu interviul devenit … tradiţional. Pentru al doilea an consecutiv, din nou, locul 1, la Bacău, la Oneşti… Te aşteptai să fii desemnată, încă o dată, drept cea mai bună sportivă a judeţului ?
-Multumesc. Sincer, nu mă aşteptam să fiu din nou prima, într-un judeţ obişnuit cu performanţa sportivă, dar cred că la baza anchetei au stat rezultatele bine cântărite ale tuturor sportivilor. M-am bucurat enorm !

-Să începem trecerea în revistă… Rezultatee tale, în 2017: locul 1 CE U23, locul 3 Cupa Europei, Locul 2 la Balcaniadă, locul 1 la Internaţionalele României, locul 1 la CN Seniori, locul 1 la CN Tineret si locul 1 la CN Tineret Probe Combinate ! Care performanţă  consideri că e un început dătător de speranţe pentru 2018 ?
-Dacă e după mine, este, totuşi, puţin. Mi-aş fi dorit să realizez mai mult… Promit să mă revanşez în 2018. Desigur, locul 1 la Europenele de tineret imi dă speranţa că, în viitor voi putea confirma şi la seniori, pentru că aici avem probleme noi, sportivii români…  Juniori cu rezultate bune nu mai ajung să confirme şi la seniorat. Cauzele sunt multiple, dar faptul că eu am fost constantă în performanţe, tot timpul în această perioadă de vârstă, îmi dă încredere că voi putea obţine medalii şi la seniori.

-Adversarele, în mare parte, le cunoşti. Cu cine te iei la trântă ?
-În privinţa adversarelor, eu cred că, dacă o să reuşesc să mă autodepăşesc  şi voi obţine  un rezultat bun, acestea nici nu mai contează… Atletismul e o luptă, în primul rând, cu sine.

-La Europene, au fost 8 cm între tine şi spaniola Ana Peleteiro, clasată a doua. E mult sau puţin?
-Ana Peleteiro este o săritoare ambiţioasă. Şi-a dorit mult victoria şi asta s-a văzut în concurs... Se pare, însă, că eu mi-am dorit-o şi mai mult şi, iată, am câştigat aurul!  Se tranşează medalii şi la 1 cm diferenţă. Am fost de atâtea ori la câţiva centimetri de o medalie, încât nu pot să spun dacă este mult sau puţin.

-Ce te aşteaptă în 2018? Ce competiţii majore ?
-În 2018 sunt 2 concursuri mari, Mondiale de sală şi Europenele în aer liber. Sper să reuşesc să aduc o medalie acasă, de la un astfel de concurs major.

-Ce limite îţi propui să depăşeşti în acest an ?
-Când vorbim de limite, vorbim de propriile recorduri. Tot timpul, caut să mi le îmbunătăţesc. Asta îmi doresc, restul vine de la sine.

-Se aude ecoul Olimpiadei din 2020 ? Cum îl percepi ? Se simte … medalia ?
-Aşa cum am declarat imediat după ratarea de la Rio, mă gândesc cu speranţă la Tokyo 2020. Înainte de toate, îmi doresc, însă, să fiu sănătoasă şi să ajung acolo!

-La Bacău, în Sala de Atletism, când te vom vedea ?
-La Bacău, în sală, voi concura, anul acesta, la Campionatele Naţionale Universitare, dar pentru Universitatea Valahia din Târgovişte !

-Ne întâlnim şi în 2019 pe coperta revistei, la sfârşit de an, ce spui ?!
-Aş spune că 2017 a fost ultimul an la CSM Oneşti… În afară de dna. preşedintă Ingrid Istrate, nu cred că mai ştie şi altcineva.  Deci, e foarte posibil ca acesta să fie ultimul interviu în „Sportul băcăuan”.  Am primit o ofertă de la un alt club,  sunt liberă de contract şi  nu am prelungit înţelegerea cu CSM Oneşti…

-Mărturisesc că e o surpriză pentru mine să aflu asta de la un sportiv care tocmai a fost desemnat „Cel mai bun al judeţului” … De la ce cluburi au venit ofertele?
-De la Steaua şi Csm BucureştiAvând în vedere faptul că toată lumea caută un suport financiar mai bun, m-am gândit să accept una din aceste oferte, deşi- sufleteşte- îmi va lipsi clubul din Oneşti. Dar e greu fără bani…

-Decizia e luată definitiv? Bunăoară, într-un interviu recent, preşedinta CSM-ului oneştean afirma că va căuta să atragă primăria locală alături de problemele cu care se confruntă clubul…
-Repet, încă nu am semnat nimic, cu nimeni.  Deci nu există, în momentul de faţă, un transfer. Dar v-am spus…  A fost ultimul an în care am concurat pentru CSM Oneşti şi pentru Bacău. Nu aş vrea, însă, să o fac fără să le mulţumesc pe calea asta conducerii clubului şi Consiliului Judeţean Bacău, dar şi tuturor celor care au întocmit astfel de clasamente la sfârşit de an… M-au menţinut mereu în priză şi am simţit că am de apărat o poziţie!

joi, 11 ianuarie 2018

Precizări cu privire la plata cotizaţiei la U.Z.P.R.

CONTUL UZPR la Banca Comercială Română

RO69 RNCB 0072 0497 0059 0001

Cu privire la posibile cotizaţii restante pe anul 2017, vă informăm că se pot achita, în continuare, prin contul bancar al Uniunii deschis la Banca Comercială Română. Plata se poate face la sucursale sau filiale BCR din ţară. Pe ordinul de plată trebuie menţionat scopul plăţii (cotizaţie pe anul 2017, Revista UZP, legitimaţie, ecuson maşină).
Pentru cei care doresc să plătească pentru anul 2018, o pot face folosind acelaşi procedeu prin contul deschis la BCR. Cotizaţia este cea oficial stabilită pentru toţi membri – 150 lei, la care venim cu propunerea, solicitarea, rugămintea de a mai acorda 30 lei pentru cele 4 numere de revistă ale UZPR (publicaţie trimestrială). De asemenea, trebuie precizat pe ordinul de plată scopul plăţii  (cotizaţie pe anul 2018, Revista UP, legitimaţie, ecuson maşină). Totodată, poate fi achiziţionat şi calendarul UZPR personalizat pe anul 2018, la preţul de 12 lei.
Toate legitimaţiile se vizează la Bucureşti

Pentru orice informaţie oficială, vă sugerăm să apelaţi la nr. 0766.239.077 sau 0746.137.911 – Ovidiu Zanfir, secretarul administrativ al UZPR.
 –
Anunţ important
pentru jurnaliştii pensionari,
beneficiari ai Legii 83/2016  – conform celor stabilite
în documentele semnate odată cu primirea Adeverinţei

Cotizaţia anuală se poate achita până la data de 25 februarie a anului respectiv. Orice altă informaţie este deformată, ireală, pentru a crea, artificial, panică. La termenul respectiv, se poate achita şi contravaloarea revistelor pe anul în curs.

Ştefan OLTEANU (U.Z.P.)

Remember Nadia Comăneci – 60

Lacrimi şi aur, la Phenian


Startul în sezonul competiţional 1974 a fost neobişnuit de tardiv: trecuseră cinci luni fără nici un concurs! Nadia, Teodora, Georgeta şi celelalte colege ale lor intră în atmosfera de concurs abia pe 9 iunie¸ cu prilejul «Triunghiularului» Liceul de gimnastică - Denver Colorado (S.U.A.) şi o mai veche cunoştinţă, echipa poloneză W. K .S. «Zawisza» Bydgoszcz. Oneştencele au câştigat confortabil: 1. L.G. Oneşti 184,85 p; 2. Denver Colorado 181, 10 p; 3, W.K.S. «Zawisza» 155,75 p. Nadia Comăneci s-a clasat prima la individual compus, cu 37,50 p, urmată de Debbie Hill (Denver) 37,30 p şi Luminiţa Milea, cu 36,80 p, Nadia câştigând, de asemenea, la sărituri, paralele şi sol. Pe podium au mai urcat Georgeta Gabor, Teodora Ungureanu, Iuliana Marcu, Luminiţa Milea şi Mariana Cojanu. In faţa echipei antrenate de soţii Karolyi stătea acum cel mai mare obiectiv al anului 1974: cea de-a treia ediţie a «Cupei Prietenia». Intensitatea antrenamentelor a urcat din nou în graficul ţinut cu grijă de soţii Karolyi.

(Citiţi articolul integral!)

Carmen MIHALACHE

Un reporter care respectă
blazonul profesiei

Am avut câteva zile plăcute în care m-am plimbat cu domnul Neagu Udroiu prin toată lumea. Cunoscutul ziarist a fost un adevărat globe-trotteur, care a ajuns în multe locuri de pe mapamond, în câteva continente, ţări, capitale, unde a întâlnit mari personalităţi ale vieţii social-politice sau culturale. Şi ca ambasador, în Finlanda şi Estonia, a avut experienţe diverse şi interesante, pe care le-a povestit în multe pagini inspirate. Desigur, plimbarea mea a fost una în imaginaţie, intermediată de scrisul domniei sale, viu, atractiv, nuanţat, din volumul al doilea al lucrării „Jurnalismul -Studenţie fără frontiere”.

(Citiţi articolul integral!)