Destinul m-a purtat pentru câţiva ani
buni în ţara de pe malurile Tamisei. Diferenţele de cultură şi
chiar simplul trai au apărut la tot pasul.
Ca orice ziarist curios, am vrut să
analizez domeniul în care am activat mare parte din viaţa mea:
presa. Toţi colegii din această breaslă ştiu că subiectul de pe
prima pagină vinde ziarul. De aceea, aici găsiţi titlurile şi
subiectele cele mai importante şi şocante ale zilei. Spre
surprinderea mea, în presa engleză nu am găsit accidente cu peste
trei morţi, viol cu moartea victimei şi alte grozăvii de acest
gen. Am găsit un subiect care pentru meleagurile noastre pare banal
şi chiar plictisitor. Pe prima pagina a unui ziar important trona
poza unui cuplu tânăr lângă un tomberon a cărui capac
întredeschis lăsa să se vadă o pungă de gunoi. Titlul: Amendaţi
cu 100 de lire pentru că tomberonul familiei nu avea capacul complet
închis. Şi au continuat să vină poveşti la fel de halucinante. O
cunoştinţă a primit prin poştă o amendă de 60 de lire pentru că
a aruncat un muc de ţigară pe stradă. În zadar a încercat să
scape invocănd vântul puternic ce i-a smuls restul de ţigară din
mână. Răspunsul autorităţilor a fost rece şi politicos: “Având
în vedere că în Marea Britanie vântul bate mai tot timpul, vă
recomandăm ca pe viitor să ţineţi ţigara mai strâns între
degete”. Nici nu mai trebuie
să menţionez că infracţiunile legate de trafic sunt sancţionate
fără drept de apel, începând cu parcarea neregulamentară şi
terminând cu depăşirea limitei de viteză sau neacordarea
priorităţii la trecerea de pietoni.
Pentru cineva care vine dintr-o ţară unde
mucurile de ţigară şi cojile de seminţe sunt parte din peisaj,
iar zona de colectare a gunoiului e ca un câmp dupa bombardament,
astfel de ştiri par ceva de domeniul ridicolului. Dar, mai ales,
m-au făcut să îmi schimb scala de valori.
Meandrele vieţii m-au adus înapoi pe
plaiurile mioritice. Cu noua scală de valori învăţată, încerc
să-mi duc viaţa la aceleaşi standarde. Dar, mă simt ridicolă
când merg cu un ambalaj gol în mâna kilometri întregi până
găsesc un coş de gunoi, în timp ce trotuarul e plin de hârtii.
Când locatari leneşi îşi lasă sacul cu resturi menajere în
coşul de gunoi de la colţul străzii, iar punctele de colectare a
gunoiului sunt periodic răscolite şi jefuite de cei care caută
prin tomberoane. Ca să nu mai amintesc zonele de picnic după o
duminică la iarbă verde sau lacurile acoperite de bidoane de
plastic.
Ce e de făcut? Mă întorc la scala de
valori locală sau rămân în lumea ireală a curăţeniei şi
civilizaţiei?
Dana Munteanu (McAllister)
