marți, 19 decembrie 2017

VALORI ŞI… VALORI

     Destinul m-a purtat pentru câţiva ani buni în ţara de pe malurile Tamisei. Diferenţele de cultură şi chiar simplul trai au apărut la tot pasul.
     Ca orice ziarist curios, am vrut să analizez domeniul în care am activat mare parte din viaţa mea: presa. Toţi colegii din această breaslă ştiu că subiectul de pe prima pagină vinde ziarul. De aceea, aici găsiţi titlurile şi subiectele cele mai importante şi şocante ale zilei. Spre surprinderea mea, în presa engleză nu am găsit accidente cu peste trei morţi, viol cu moartea victimei şi alte grozăvii de acest gen. Am găsit un subiect care pentru meleagurile noastre pare banal şi chiar plictisitor. Pe prima pagina a unui ziar important trona poza unui cuplu tânăr lângă un tomberon a cărui capac întredeschis lăsa să se vadă o pungă de gunoi. Titlul: Amendaţi cu 100 de lire pentru că tomberonul familiei nu avea capacul complet închis. Şi au continuat să vină poveşti la fel de halucinante. O cunoştinţă a primit prin poştă o amendă de 60 de lire pentru că a aruncat un muc de ţigară pe stradă. În zadar a încercat să scape invocănd vântul puternic ce i-a smuls restul de ţigară din mână. Răspunsul autorităţilor a fost rece şi politicos: “Având în vedere că în Marea Britanie vântul bate mai tot timpul, vă recomandăm ca pe viitor să ţineţi ţigara mai strâns între degete”. Nici nu mai trebuie să menţionez că infracţiunile legate de trafic sunt sancţionate fără drept de apel, începând cu parcarea neregulamentară şi terminând cu depăşirea limitei de viteză sau neacordarea priorităţii la trecerea de pietoni.
     Pentru cineva care vine dintr-o ţară unde mucurile de ţigară şi cojile de seminţe sunt parte din peisaj, iar zona de colectare a gunoiului e ca un câmp dupa bombardament, astfel de ştiri par ceva de domeniul ridicolului. Dar, mai ales, m-au făcut să îmi schimb scala de valori.
     Meandrele vieţii m-au adus înapoi pe plaiurile mioritice. Cu noua scală de valori învăţată, încerc să-mi duc viaţa la aceleaşi standarde. Dar, mă simt ridicolă când merg cu un ambalaj gol în mâna kilometri întregi până găsesc un coş de gunoi, în timp ce trotuarul e plin de hârtii. Când locatari leneşi îşi lasă sacul cu resturi menajere în coşul de gunoi de la colţul străzii, iar punctele de colectare a gunoiului sunt periodic răscolite şi jefuite de cei care caută prin tomberoane. Ca să nu mai amintesc zonele de picnic după o duminică la iarbă verde sau lacurile acoperite de bidoane de plastic.
     Ce e de făcut? Mă întorc la scala de valori locală sau rămân în lumea ireală a curăţeniei şi civilizaţiei?
Dana Munteanu (McAllister)