joi, 22 noiembrie 2018

De ce „Context”?

Ştefan RADU




Au trebuit să treacă vreo câţiva ani pentru ca breasla jurnaliştilor băcăuani (câtă mai este!) să întemeieze o asociaţie care să o reprezinte. Am aderat la Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi am înfiinţat Filiala „Marius Mircu” – Bacău. Mulţi colegi din ţară ne laudă pentru dinamismul grupului nostru. Am tipărit, deja, un almanah, iar „Sportul băcăuan”, ce apare prin stăruinţa colegului nostru Leonard Popa, este editat sub egida UZPR. Împreună (indiferent de publicaţia, radioul sau televiziunea la care „prestează” fiecare), ziariştii băcăuani şi-au propus proiecte ambiţioase pentru următoarea perioadă. Ştim că meseria asta stimulează orgoliile, provoacă dispute, patimi şi chiar adversităţi (pe alocuri!), însă dincolo de toate acestea ea înseamnă implicare voluntară în viaţa şi evoluţia Cetăţii. Ziaristul este cronicarul vremurilor moderne, mereu în slujba cititorilor săi, un haiduc înarmat cu verbul său, cu talentul şi entuziasmul nedisimulat. El trăieşte, profesional, în spaţiul îngust şi tensionat dintre guvernanţi şi guvernaţi. I se cere, adesea, să fie „imparţial”. Între bine şi rău? Între minciună şi adevăr? Între fericire şi disperare? Este om şi, mai ales, cetăţean: are bucurii şi necazuri, are opţiuni (filozofice, politice, economice, religioase etc.), are simpatii şi antipatii… În consecinţă, de fiecare dată când îşi expune public ideile este sclavul contextului (cultural, politic, social, economic etc., dar şi familial, profesional sau emoţional). Când dorim să acţionăm într-o direcţie sau alta nu sunt de-ajuns doar voinţa, devotamentul sau resursele (materiale, financiare, morale sau de altă natură); trebuie să ţinem seama şi de context. Medicina chineză antică ne învaţă că tratamentul se aplică nu doar unei anumite boli, ci întregului organism. Probabil că abordarea jurnalistică a unui subiect ar trebui să fie similară: când scriem despre un fapt aparent izolat ar trebui să studiem „organismul” social în ansamblul lui. Numai astfel am atinge un anume grad de… imparţialitate.

„Context” ne dorim să fie o publicaţie a jurnaliştilor băcăuani, o tribună liberă unde să se exprime toţi colegii noştri. Va fi, sperăm, un spaţiu de dezbatere pentru problemele breslei, dar şi pentru cele ale comunităţii în care trăim. Aici îşi vor găsi locul textele care, din diverse motive, autorii nu au dorit să le publice în alte părţi. Vom fi atenţi cu specii vitregite de presa ultimelor ani precum reportajul sau pamfletul, vom da prioritate şi faptului pozitiv (contrar părerii că „doar trenul care întârzie este o ştire, nu şi cel care vine la timp!”), mai ales că trăim vremuri în care normalitatea a devenit fapt excepţional. Şi, mai ales, nu vom ignora derapajele economice, politice, morale sau de altă natură pe care le sesizăm în jurul nostru. Singurii „stăpâni” sunt cititorii şi conştiinţele noastre.
De asemenea, „Context” dorim să devină spaţiul jurnalistic pentru „antrenarea” noii generaţii de aspiranţi la această profesie. Deschidem paginile noastre pentru tinerii din facultăţile băcăuane care doresc să-şi ascută peniţa pe subiectele care-i framântă. Vor găsi, la Filiala UZP Bacău, profesionişti cu decenii de experienţă în tranşeele jurnalismului, oameni care au format generaţii de ziarişti de-a lungul anilor. Chiar dacă unii au ajuns acum la pensie, curiozitatea şi nevoia lor de implicare au rămas la fel. Dovadă sunt şi textele semnate de ei în paginile primei ediţii a "Context"-ului.
Am construit revista „Context” cu dragoste profesională şi cu multe speranţe. Credem în viitorul ei şi ne vom zbate să obţinem recunoaşterea publicului nostru. Eu sunt încrezător în capacitatea colegilor mei de a dărui băcăuanilor o publicaţie de bună calitate. Semnalele au fost încurajatoare încă înainte de a ieşi de la tipar primul număr. De exemplu, unora le-a plăcut atât de mult titlul revistei încât au încercat să încropească şi ei, cu maximă viteză, ceva ce ar fi trebuit să se numească "Contexte"… Eu le mulţumesc pentru o aşa de mare atenţie ce ne-o acordă şi le promit că, dacă mă vor solicita, îi voi ajuta să găsească un titlu la fel de frumos (în ultimii 30 de ani, am „botezat” mai multe periodice: Impact, Conexiuni, Imparţial etc.). Deocamdată, noi ne vedem de drumul nostru şi de proiectele pe care le-am iniţiat. Pe calea aceasta sper că vom fi împreună, jurnalişti şi cititori, într-un context cu adevărat băcăuan.

Ştefan OLTEANU (U.Z.P.)

Remember Nadia Comăneci – 60

Lacrimi şi aur, la Phenian


Startul în sezonul competiţional 1974 a fost neobişnuit de tardiv: trecuseră cinci luni fără nici un concurs! Nadia, Teodora, Georgeta şi celelalte colege ale lor intră în atmosfera de concurs abia pe 9 iunie¸ cu prilejul «Triunghiularului» Liceul de gimnastică - Denver Colorado (S.U.A.) şi o mai veche cunoştinţă, echipa poloneză W. K .S. «Zawisza» Bydgoszcz. Oneştencele au câştigat confortabil: 1. L.G. Oneşti 184,85 p; 2. Denver Colorado 181, 10 p; 3, W.K.S. «Zawisza» 155,75 p. Nadia Comăneci s-a clasat prima la individual compus, cu 37,50 p, urmată de Debbie Hill (Denver) 37,30 p şi Luminiţa Milea, cu 36,80 p, Nadia câştigând, de asemenea, la sărituri, paralele şi sol. Pe podium au mai urcat Georgeta Gabor, Teodora Ungureanu, Iuliana Marcu, Luminiţa Milea şi Mariana Cojanu. In faţa echipei antrenate de soţii Karolyi stătea acum cel mai mare obiectiv al anului 1974: cea de-a treia ediţie a «Cupei Prietenia». Intensitatea antrenamentelor a urcat din nou în graficul ţinut cu grijă de soţii Karolyi.

(Citiţi articolul integral!)

Carmen MIHALACHE

Un reporter care respectă
blazonul profesiei

Am avut câteva zile plăcute în care m-am plimbat cu domnul Neagu Udroiu prin toată lumea. Cunoscutul ziarist a fost un adevărat globe-trotteur, care a ajuns în multe locuri de pe mapamond, în câteva continente, ţări, capitale, unde a întâlnit mari personalităţi ale vieţii social-politice sau culturale. Şi ca ambasador, în Finlanda şi Estonia, a avut experienţe diverse şi interesante, pe care le-a povestit în multe pagini inspirate. Desigur, plimbarea mea a fost una în imaginaţie, intermediată de scrisul domniei sale, viu, atractiv, nuanţat, din volumul al doilea al lucrării „Jurnalismul -Studenţie fără frontiere”.

(Citiţi articolul integral!)