Cornel CEPARIU
În ziua de 11 ianuarie, cu un veac în
urmă, un grup de jurnalişti impregnaţi de momentul istoric din 1 Decembrie
1918, s-au întâlnit, în Bucureşti pe actuala stradă Constantin Mille nr. 5, în
clădirea fostei berării „Berlin”, unde astăzi se află un Club public, pentru a
pune bazele unei organizaţii: Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România.
Aceasta viza conlucrarea şi perfecţionarea profesională a condeierilor în
spiritul ţării lor întregite.
Momentul aniversar, coincizând cu un
eveniment istoric, aş spune remarcabil şi tonic pentru jurnaliştii romani,
preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, îmi dă prilejul să punctez
pe clapele PS- ului, cuvinte - gânduri care mi-au îndrumat carierea de
„detectiv al clipei prezente”. O profesie în care, odată implicat, trebuie să
deţii concomitent dorinţa, dar şi pricepere de a scrie, flexibilitate,
temperament, trebuie să fii inteligent. Iar, dacă se poate, să mai fii şi o
persoană cunoscută, chiar marcantă în zona de acţiune. Să fii voluntar, să ai o
însemnată doză de curiozitate în plus în comparaţie cu majoritatea oamenilor şi
profesiilor, să încerci înţelegerea evenimentelor şi faptelor zilei. Cu
tenacitatea cercetătorilor din diverse domenii, apelând la documentarea şi
propria educaţie.
Ziaristul trebuie să fie, însă, şi
îndeajuns de rezistent, nu doar pentru a alerga mai mult şi de cele mai multe
ori în viteză, dar şi pentru a depăşi refuzul acelor oameni care ezită să
vorbească faţă de el ori de a înfrunta pe acei oficiali impresionaţi de propria
lor persoană. Oficiali „rătăciţi”, care au ceva de ascuns ori oficiali
aroganţi, cei care refuză să recunoască publicului dreptul oamenilor de a fi
informaţi. Mai ales, în asemenea cazuri, jurnalistului profesionist, ce doreşte
să fie echilibrat cu propria sa conştiinţă, este, trebuie să fie destul de
persuasiv pentru a-l face pe interlocutor să creadă că ştie adevărata mărime a
costului şefului acestuia. Fin observator al vieţii, profesionistul în ale
ziaristicii posedă discernământul identificării faptelor, opiniilor, proceselor
în derulare, fenomenelor, prognozelor, bilanţurilor, performanţelor,
descoperirilor ce pot fi convertite în materiale publicistice. Acest
discernământ, rezultat al unei arii largi de cunoştinţe şi calităţi, constituie
unul din elementele primordiale ale profesiei, conferind, aş spune, cheia
interpretării aşa cum se cuvine a ceea ce are valabil aserţiunea „ziaristul face
evenimentul”.
În context, pentru un profesionist al
jurnalisticii, însă, priceperea de a exprima ideii este, pe scurt, la fel de
importantă ca ştiinţa de avea idei. Dar, pentru a avea această calitate, pentru
a penetra spre esenţa informaţiei, evenimentul pe care doreşte să-l redea
publicului, ziaristul profesionist nu poate fi decât un om educat, având
cunoştinţe solide în ştiinţe politice şi, ideal, în sociologie.
Între-o arenă atât de realistă, dinamică
şi dură cum este cea a confruntării pentru conceperea şi publicarea de
informaţii care să dimensioneze publicului realitatea în care trăieşte,
jurnalistul adevărat, pasionat de meseria sa, nu acceptă înfrângerea. Chiar din
postura în care se acţionează, deschis, rigid şi într-un mod pervers, pentru descurajarea
sa. Tocmai asemenea situaţii îl vor împinge în a se strădui din greu şi trecând
peste riscuri mari, profesiunea de jurnalist este una din cele mai periculoase
din lume, pentru succesul public al informaţiei sale. Una ce pune în stare de
meditaţie comunitatea, societatea în care trăieşte. Pentru aceasta jurnalistul
profesionist, campion vital în procesul informării publice, realizând ce impact
deosebit au cuvintele, ce armă extraordinară reprezintă ele, este total
responsabil faţă de ceea ce scrie, ceea ce comunică.
Aflat în permanent contact cu un flux
neîntrerupt, eterogen, ambiguu ori chiar anarhic de informaţii venind pe
diverse canale, dar şi acţionând pentru medii de informare cu interese
diferite, ziaristul de agenţie se află, voit ori nu, între Scyilla şi Craibda,
mai concret în două ipostaze ce apar contradictorii, de natură politică,
psihologică şi profesională. Ziaristul se aseamănă, cred cu pedagogul „pradă”
ori „dictator” al elevilor săi. Fără o pregătire diversă el poate cădea victimă
în faţa permanentei ofensive informaţionale ce îi parvine, ce îl înconjoară. De
aceea, adevăratul profesionist domină informaţia, încercând să influenţeze fără
să manipuleze ori să se lase cuprins în capcana patimii. Ceea ce presupune
alianţă între bun simţ şi personalitate, între capacitatea de sinteză, simţ
politic şi respectul pentru valoarea informaţiei în sine, deci pentru oamenii
ce preiau această informaţie. În puţine cuvine, totul se reduce în munca
ziaristului profesionist la strădania sa de a realiza optimul între dimensiunea
informativă şi formativă a materialului publicistic menit să dea o dimensiune
reală a evenimentelor.
Cred cu tărie, aşa cum spunea Doru Dinu
Glăvan, preşedintele actual al UZPR, că „în momentul în care, organizaţia
împlineşte un secol de serviciu credincios în slujba societăţii româneşti...
după ce a trecut prin timpuri de toate felurile, supravieţuind onorabil şi
reunind în rândurile sale cele mai celebre condeie”, profesia de ziarist este
una unică, de mare viitor, ce aduce truditorului său sentimentul, satisfacţia
de participare activă la viaţa comunităţii, societăţii.
Aşadar, multă încredere colegi ziarişti
pentru că efortul vostru este unul nu numai creator, dar şi de utilitate
publică.
ŞI CE POATE FI MAI TONIC DECÂT SĂ ŞTII CĂ
AI CONTRIBUIT PRIN EFORTUL TĂU LA AFLAREA ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA PUBLICĂ A SENSURILOR
ŞI PROVOCĂRILOR TIMPULU TĂU?
Cu respect pentru implicare curajoasă şi
valoroasă a colegilor jurnalişti,
LA MULŢI ANI!
