Ştefan OLTEANU
Este îngrijorător, prin frecvenţă şi furie pătimaşă, comportamentul unor microbişti emblematici care populează, îndeosebi, tribunele arenelor de fotbal. Nu numai la noi, în România, ci, din păcate, pe toate meridianele planetei. Este arhicunoscut, de pildă, comportamentul suporterilor britanici care însoţesc pretutindeni echipele din Albion, dând frisoane poliţiştilor, dar şi patronilor restaurantelor şi magazinelor aflate în apropierea arenei. La fazele fierbinţi, de pe teren, la o decizie controversată a arbitrului şi, mai ales, după încheierea partidei în care favoriţii au fost învinşi, se revarsă adeseori valuri pitecantropice de violenţă. De ce?
De ce ne e aşa de greu să suportăm ideea că, în timpul jocului, ceilalţi au fost mai buni? Si de ce suporterii echipei învinse îşi revarsă cu atâta ură furia asupra suporterilor echipei învingătoare, ciocnirile lăsând deseori în urmă morţi şi răniţi? Am spus suporterii echipei învinse. Numai că erupţia de violenţă îi scoate din rândul suporterilor, îi scoate şi din rândurile microbiştilor, plasându-i în cohortele temuţilor killeri. Un suporter îşi respectă condiţia umană şi atunci când îşi susţine cu patimă echipa sau sportivul favorit. Un microbist nu-i decât un spectator pasionat în mod excesiv, dar care nu-şi pierde raţiunea, nu sare din copac în arenă, nu agită ameninţător bâta special adusă de acasă... Şi, în plus, adevăraţii suporteri sunt alături de favoriţii lor atât la victorie, cât, mai ales, în momentele dificile.
De ce nu luăm exemplul marilor campioni, care sunt, de cele mai multe ori, şi mari caractere? Iată, de pildă, exemplul oferit de Nadia Comăneci şi Simone Biles. Ce lovitură le-au dat cele două supercampioane microbiştilor care încercau să le învrăjbească! Gimnasta americană Simone Biles – care cucerise patru medalii de aur şi o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro – a fost desemnată Sportiva anului 2016 la prestigioasa Gala Laureus Sports Awards, fiind premiată chiar de Nadia Comăneci, ea însăşi laureată, cu ani în urmă, a acestui prestigios premiu internaţional. Iată ce au declarat atunci cele două mari campioane. NADIA: «Sunt bucuroasă că nu am concurat împotriva ei! Regulile s-au schimbat, acum este vorba mai mult despre putere. Simone este cea mai puternică gimnastă din această eră şi domină sportul. Eu sunt fericită că am fost cea mai bună la vremea mea şi că am reuşit să scriu istorie, aşa cum face acum şi Simone Biles. Ii urez mult succes!» SIMONE: «Eu nici nu eram născută atunci când Nadia a reuşit acele performanţe, însă, imediat ce am început gimnastica, m-am uitat de nenumărate ori la clipurile video cu evoluţiile ei şi am vrut să mă apropii şi eu de acel 10 (...) Nadia m-a inspirat cu graţia ei. Eu sunt mai puternică, dar nu arăt aceeaşi graţie în evoluţiile mele, deşi îmi doresc foarte mult asta. Aş vrea să fiu mai graţioasă decât să fiu aşa puternică». Două super-campioane, două super-caractere!
Agresivitatea trebuie înlocuită, treptat, dar pe termen lung, cu empatia. A spus asta, cu ani în urmă, un mare savant, regretatul fizician englez Stephen Hawking. Tânăra Adaeze Uyanwah, în vârstă de 24 de ani, din California, a câştigat premiul ”Vizitatorul de onoare” în cadrul unui concurs organizat de portalul visitlondon.com. Premiul a inclus şi un tur al muzeului de ştiinţă din Londra, alături de genialul fizician Stephen Hawking. În timpul turului, Uyanwah l-a întrebat pe Hawking ce trăsătură umană şi-ar dori să schimbe şi ce trăsătură ar trebui cultivată. Hawking a ales agresivitatea, avertizând că un război nuclear ar putea duce la sfârşitul civilizaţiei şi chiar al rasei umane. ”Probabil că agresivitatea a reprezentat un avantaj în perioada oamenilor cavernelor, pentru a avea mai multă mâncare, mai mult teritoriu sau un partener, însă acum ameninţă să ne distrugă pe toţi”, a precizat fizicianul. Agresivitatea ar trebui înlocuită de empatie, care ”ne aduce la un loc, într-o stare de pace şi iubire”. Fizicianul a mai adăugat că viitorul speciei umane este în spaţiu. ”Cred că viitorul pe termen lung al rasei umane este spaţiul, în sensul că reprezintă o asigurare de viaţă importantă pentru supravieţuirea noastră, prin prevenirea dispariţiei umanităţii, prin colonizarea altor planete”, a argumentat Hawking . Se naşte, însă, întrebarea: Cine va rămâne pe Pământ? Violenţii iresponsabili care au distrus planeta noastră, bătându-se cu pumnii în piept ca Tarzan, sau oamenii cu adevărat responsabili, care se vor apuca să reclădească totul de la capăt, primenind şi revigorând Pământul?
