Filiala Bacău a UZPR, în premieră la Târgul de Carte “Gaudeamus”

Cornel CEPARIU

  Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a inclus, în premieră,  în cadrul standului propriu deschis la ediţia a XXV-a a prestigioasei manifestări Târgul Internaţional ,,Gaudeamus – Carte de Învăţătură" şi producţia editorială din acest an a membrilor UZPR  din Filiala Bacău – Neamţ.  “Almanahul filialei-ediţia 2018”, “Almanahul sportiv băcăuan 2018”, ambele volume editate de filiala jurnaliştilor băcăuani, au constituit reale atracţii, atât prin ineditul unor asemenea apariţii editoriale, care reflectă  activitatea jurnaliştilor dintr-o zonă a României, dar şi prin materiale publicistice inedite aduse în atenţia numerosului public ce a fost prezent, în perioada 16 -19 noiembrie la manifestările din cadrul prestigiosului eveniment găzduit de pavilionul central din complexul expoziţional şi de afaceri ROMEXPO. De asemenea, cititorii au putut vedea expuse şi volumele cu creaţii ale  jurnaliştilor băcăuani Mihai Buznea (laureat în anul 2018 la Gala UZPR găzduită şi transmisă, în direct, de Televiziunea Română în luna august, a.c.) şi Ion Enache. Academicianul Ioan Aurel Pop a fost Preşedintele de Onoare al ediţiei din acest an a Târgul Internaţional ,,Gaudeamus – Carte de Învăţătură".

„şi infern şi infern şi infern”

TRAGEDIA ŞI DRAMA OMULUI (POST)MODERN? *

* Ioan ENACHE, Cartea Întâi a Pocăinţei. IUDACAINUL, Editura Studion, Bacău, 2018

Moto: „Dumnezeu care te-a creat fără tine, nu te va salva fără tine”

Sfântul Augustin

Petre ISACHI

În această carte de excepţie – unică prin problematică şi arta transfigurării, în peisajul liricii actuale - poetul Ioan Enache configurează într-un limbaj sibilinic, specific, dramatic, tragedia şi  drama individului contemporan – „iudacainul”, cum îl defineşte sarcastic autorul – ce pare să fi uitat că toţi oamenii ţin de aceeaşi istorie a salvării: toţi au fost creaţi, răscumpăraţi prin Iisus, toţi vor fi judecaţi definitiv la sfârşitul veacurilor. Cele 60 de poeme ale volumului confirmă pocăinţa drept virtutea supremă a creştinului parcă incapabil în contemporaneitatea imediată, de a-şi mai recunoaşte păcatele şi de a se strădui să obţină iertarea lor. Transfigurând simultan tragedia şi drama Iudacainului, poetul bacăuan reiterează implicit păcatul originar născut din ascultare şarpelui care-i convinge pe Adam şi pe ispititoarea Eva creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu cu sintagma: „veţi fi ca Dumnezeu”!? Ispita este absolută şi potenţează căderea în păcat, încât în „IUDOCANIA” suntem şi astăzi botezaţi cu „păcatul şi vina” percepute ca o fatalitate. Şi astăzi ispăşim, (ne)vinovaţi păcatele părinţilor. Şi astăzi roadele păcatelor săvârşite de noi, iudacanii, sunt dezbinarea, boala, întristarea, suferinţa, robia, nenorocirea, ura, însingurarea şi înstrăinarea. Şi astăzi, cum repeta Horaţiu, vina e urmată în deaproape de pedeapsă!

Eveniment editorial băcăuan

Globe-trotter prin ţara „de dor şi de speranţe”

„Drumuri şi popasuri” – o carte de reportaje inspirate de realitatea românească în anul în care aniversăm şi omagiem înfăptuirea României Mari -, a ieşit de curând de sub tipar sub semnătura ziaristului băcăuan Mihai Buznea. După însăşi mărturisirea autorului, cele optsprezece reportaje reunite  în volum sunt tot atâtea „schiţe de portret de ţară” realizate în culori luminoase, fără însă a lipsi şi penumbrele în tuşeuri ce înfăţişează ochilor imagini mai puţin idilice.

România sub aura Centenarului Unirii

Mihai BUZNEA

BÂLCIUL DEŞERTĂCIUNILOR

Motto:

„De aproape două mii de ani ni se predică

să ne iubim, iar noi ne sfâşiem”

Mihai EMINESCU

 

Recunosc: sub asediul permanent al „bombelor” din politica românească nu mai avem timpul, şi nici liniştea, să ne ocupăm şi de lucrurile mai puţin importante; de cele de lângă inimă şi tâmplă. Cum ar fi, de exemplu, Centenarul Unirii. O fac, în schimb, maghiarii în locul nostru, dar în interesul lor. Pentru că altele ne sunt, de fapt le sunt, politicienilor noştri, „cestiunile arzătoare la ordinea zilei”: cum să-şi hrănească orgoliile şi ambiţiile, cum să le dea la gioale adversarilor, cum să-i anihileze şi să-i treacă pe linia moartă în timp ce se bat cu putere în piept spre a-şi convinge supuşii cât de patrioţi sunt ei şi ce sacrificii fac în fiece clipită pentru Ţară. Nedându-şi seama, ori prefăcându-se că nu pricep cât de mare şi de găunos le este fariseismul. Încercând astfel să se hrănească şi să se îmbete cu dezmăţatele scene de masă ale acestui bâlci al deşertăciunilor, pe care-l regizează  cu un talent ieşit din comun şi o neobrăzare vecină cu nesimţirea. Made in Romania. Centenară. Şi pentru că orice spectacol se compune din acte, scene şi replici rostite în decoruri schimbătoare, daţi-mi voie să pun stop-cadru la câteva dintre ieşirile la rampă ale aleşilor noştri. Să transfocăm, aşadar, pentru câteva momente, scena din Piaţa Tricolorului, din Capitală, unde se desfăşoară ceremonialul militar consacrat Zilei Drapelului Naţional. Eveniment de suflet, cu semnificaţii deosebite, de adâncă trăire şi vibraţie românească. Gardă de onoare. formaţiuni militare, sute de bucureşteni. Atmosferă festivă. Doar că onorul la drapel nu este dat de şeful statului. Preşedintele nostru este prezent la un alt eveniment pentru a-l onora;  mai important, în accepţia Excelenţei Sale, ce se desfăşoară doar câteva sute de metri mai încolo: plecarea caravanei bicicliştilor spre Alba Iiulia, capitala istorică a făptuirii Unirii. Cunoscută fiindu-ne pasiunea prezidentului nostru pentru sportul cu pedale ne apare, deci, lesne de înţeles opţiunea pentru această scenă. Constatăm, totodată, şi absenţa selectă de la festivităţile dedicate Tricolorului şi a celorlalte înalte oficialităţi ale statului: primul ministru, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, miniştri, parlamentari. Noroc de plebe, care de fiecare dată la astfel de momente ştie că trebuie să  se înghesuie şi să-şi joace rolul în scenele de masă cu figuranţi entuziaşti. Aşa cum, de altfel, s-a întâmplat şi doar o lună mai târziu, de Ziua Imnului Naţional, onorată cu aceeaşi augustă absenţă de înaltele noastre oficalităţi. Nu ştiu ce va să se întâmple peste numai câteva luni, de 1 Decembrie, dar avem pildele anilor trecuţi cu mărturisitoarele lor demonstraţii de armonie patriotică într-o perfectă exprimare de dizarmonie selectă.

Tropăială centenară

Ştefan RADU

A trecut mai bine de jumătate din acest an al Centenarului Marii Uniri. Deocamdată contabilizăm simpozioanele, expoziţiile, lansările de carte şi festivalurile folclorice organizate în diverse colţuri de ţară, cu mijloace locale şi entuziasm provincial. Orice manifestare cu lustru intelectual – chit că e la a nu ştiu câta ediţie! – este pusă sub logo-ul aprobat de Guvern. Executivul abia către finalul lunii iulie a aprobat un buget consistent pentru finanţarea muzeelor, monumentelor, bibliotecilor şi a altor instituţii culturale. Nu ştim dacă pe lista bunăvoinţei ministeriale vor intra şi proiectele începute cu trei-patru ani în urmă, ivite din iniţiativa unor intelectuali ce au reuşit să convingă autorităţile judeţene sau comunale să contribuie cu ceva bani şi mult sprijin moral. Oricum, la finalizare, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale bifează la capitolul „realizări centenare” toate aceste manifestării locale. Exact cum fac românii când un sportiv, care ani de zile şi-a plătit din propriul buzunar echipamentul, antrenorii, tratamentele medicale şi deplasările la competiţii, iese campion: „Suntem mândri că am învins! Noi, românii, suntem cei mai buni!”...